gâturile noastre escaladează dorințe
fericirea
ni se coșcovește
pielea îi crapă
i se smochinește carnea
ochii ei mulți ne privesc prin geamlâc
ca un copil îngrozit
care nu știe ce i se-ntâmplă
alergăm desculți în drum după căruțe
adunăm bălegar, îl amestecăm bine cu fân
și-o cârpim în fund
și, Doamne, câte muște de căcat
roiesc în jurul nostru!
din genunchi ne cresc flori de
nu-mă-uita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu