luni, 25 august 2014

jos, la câmpie





străzile sunt bântuite, poartă cearcăne adânci
cochetă în faldurile mantiei sale
Dunărea își desface evantaiul
peste cerul pios aruncă ocheade ca o femeie bine dispusă
desculți, sub felinarele aprinse,
greierii își freacă picioarele deasupra soneriei de urgență
coasta ni se dezvelește, sălciile plâng răsucite de vânt
dimineață ne-am întors acasă
patul era un imens poem
în care ne-am aruncat osteniți


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu