joi, 5 decembrie 2013

exact aşa

un dinte de lapte
c-o dorinţă înfiptă în cap
aruncat peste o casă
nu s-a spart niciun geam
nu m-a certat mama
vrabia din mână visează
cu ciocul în pene
plânsu a coborât să se vadă cu râsu
doi ciorditori cu dureri de şale
o mamaie jefuită strigă:
dreptate, libertate şi puţină fraternitate
nu strică
dar nu mă plâng, spune ea
e ceva de râs, de ce râzi?
gavroche,
după ce treci de botul  bocancului
faci la stânga şi o ţii tot aşa...




şi inima sângerează












ce frumos se întinde peste noi Moartea
clipeşte des vinovată şi nevrotică
aşa trece
Viaţa
pe drumul spre mine o văd cum se pierde
în bluza ei roz, cu fustă pepită şi pantofii mamei
absentă ridică din umeri, vorbeşte singură
ar vrea să plângă, buza de jos îi tremură
îşi aduce aminte că e frumoasă şi merită trăită

sângele îi inundă obrajii
înoată prin zăpadă
Moartea după ea, moartă după ea
cu durerea de cot şi iarba fiarelor în dinţi
deschide orice viaţă ferecată
bate cuie pentru pofte
deapănă orice mosorel

mamă, de ce se mişcă stelele?
de ce mor oamenii?
de ce mor oamenii!
de ce mor oamenii...
Iubirea ne face cu ochiul
ea trebuie că ştie
deschide-ţi larg braţele
aşa vei afla