luni, 27 ianuarie 2014

eden





și eu râdeam
și valul se izbea de coasta ta
încă țipând după facerea mea
ș’apoi nu ne-am odihnit

împinge mocănița
să ardă cărbunele
și pana scribului

iubirea e o chestiune de gust, zise pescarul
descurcând năvodul
pâinea e frântă de oboseală
așa se împarte

memento mori
ce greu îmi pică asta
apoi o grădină ne-a prins de mână
și noi plângeam

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu