două lozuri

moartea se uită lung după viaţă

nu mă răzui, sunt necâştigătoare

scuipă scurt de trei ori:

ptiu, să nu te deochi!

şi să nu crezi în viaţă fără de moarte

sau viceversa      

îţi lipeşti urechea de pământ

toţi morţii se răsucesc

fiecare cu o streche pentru lumea desculţă

ce varsă pe gură sânge pătat

carnea ei biciuită se zbate

vânătă-i ziua trecută dimineaţa prin zaţ

vânăt e geamul

şi tinereţea mea ce îl sparge

din osul pietrei fac pat

pentru odihna mieilor

umbra lor mă ţine pironită

între două bătăi ale inimii