voi trece prin zid umbra rănită a arborelui vieţii
voi toţi în camerele voastre vă veţi odihni pe ea capul
veţi fi liberi
linişte!
din coastă ţâşnesc sânge şi apă
nu numai cu pâine veţi trăi, strigă piatra aruncată
în gura mormântului
vă cred că n-o puteţi mişca
staţi cu urechea lipită de ea
acum mă auziţi
vă spun totul despre mine
una câte una lipitorile cad de pe voi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu