viața se uită la un film mut
și râde.
eu stau pe un pod deasupra râului
și privesc lucrurile duse de curgerea lui iute:
o hârtie mototolită, o cizmă de cauciuc, un fular roșu.
un singur lucru rămâne neîndepărtat pe oglinda apei,
deși nu imobil –
vântul mișcă pe
loc această stranie imagine
care e chipul meu reflectat în ape,
în timp ce buzele mută imperceptibil cuvinte
dintr-un colț al lumii în altul.
sângele
meu îmi ţine de mână copiii,
se uită
la stânga, la dreapta şi mă traversează.
în urma
lor, cerul mă leagănă pe genunchi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu