îmi încordez ochiul şi trag
la
întâmplare
musca,
ţipă cineva
trageţi
cărarea mai pe dreapta
pe
vârtej
acolo se
va construi prima întrebare
răspunsul
vine întins
poartă
chipiu soldăţesc,
bocanci
şi cureaua lată de piele bovină
pe care-şi
ascute limba în fiecare dimineaţă
ce
colonie
miroase
fiecare atingere ce vine către mine
cu
braţele întinse şi picioare amputate
în inima
mea furnica împinge acelaşi scaun cu rotile
şi trage
după ea acelaşi film
linişte
păşeşte
tăcerea
nu
tragem duble
uşor cu
pianul pe scări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu