vineri, 5 aprilie 2013

recviem















pe uliţa asta, plouă mereu
mărunt şi tăcut

poeme fumate prea mult
tuberculoase zac pe caldarâm
mă ascund după timp ca un copil după fusta mamei
şi-mi despletesc cuvintele să văd cât de lungi mi-au crescut

pe-o sârmă, durerea își caută echilibrul
deasupră-i câţiva corbi ameţiţi cască plictisiţi

hei, le strig eu
e oarbă, surdă şi seacă
în ultimul timp am hrănit-o cu sonda

apoi a venit o lumină blândă care s-a prăbuşit peste cuvânt
şi cuvântul n-a fost al meu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu