mulge-ți dinții de lapte

 la marginea lanului, copilul îți săruta palmele

 îl privești în ochi

 și în timp ce-i vorbești despre pulsul glodului 

 a prins între două degete de la picioare moțul curcanului

 cu aceeași îndemânare cu care pe vremuri prindeai fluturi 

 pe creasta timpului care îți striga:

 “ lasă asta, ia sita și strecoară-te în Viață! ”



capul scaunului se pleacă și privește printre picioare viitorul
e roz, strigă
e roz

lasă așa, spun
lasă așa