terapie intensivă

aș vrea să prind viața de sfârc

și chiar dacă nu curge lapte

simplul gest de a sta culcată la pieptul ei

mă va liniști și mă va face să gânguresc fericită

moartea se joacă printre uluci

nu are aer, dați-i aer, nu respiră

ieșiți afară, nu aveți voie aici

aduceți trusa, intubați-l

acum e mai bine

putem coborî toate treptele

nu ne mai dor gleznele

lumea se uită pe vizor

nu ne recunoaște și nu ne dă drumul

vom înnopta departe în mica odaie

nu mă gândesc la nimic

doar coasta mi se rupe iar și iar

pierd calciu, ți-am spus?!

mă gândeam că nu contează