sâmbătă, 19 octombrie 2013

pune degetul pe acest poem












e tot o rană,
e pescăruşul adormit lovind uşa zorilor –
şi nu fi necredincios
viaţa trece prin coapsa lui
amintindu-ţi cum te-ai născut
neîntrebat
ţipând fără glas ca un acrobat la trapez
dezechilibrat
prins in aripa serii

Un comentariu: