luni, 8 iulie 2013

într-o nu ştiu care vară














la stinghia patului
un purice sare în L
la stinghia mea o tură

atât a fost

şapoi o noapte pestriţă                   
gustul genunchilor juliţi
pe limba pământului
peste care un şiret se dezleagă
din mers

aş coborî să alăptez copilăria
şi primul elan
ce zboară întins
peste respiraţia noastră ridicată pe vârfuri
gata să vadă dincolo de noi
ca şi cum ar mai putea fi ceva

ce frumos coloram iubirea pe vremuri
îmi luasem culori Pelikan        
te iubesc”, spuneam
naiv
viermele din mărul lui Adam
„şi eu”

atunci ţi-am strigat în gât
dar ce presiune sonică p
şi ce viteză v de vibraţie
ecou nu era
şi rana din pulpă
uite-o cum trece
ar putea măcar să salute

şi-n vara aceea a murit fudulă
pe trecere de pietoni
a dat un ciclist peste ea
să nu-ţi pară rău
se mai întâmplă
şi asta face parte din viaţă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu