străzi în evantai

ziua de ieri îmbrăcată în ziua de azi

rătăceşte pe străzile unui oarecare mâine

degeaba îţi tai călcâiul

pantoful ăsta nu-i pentru tine

cum nici paharul acesta

pe care n-ai să-l bei până la capăt

strânge cerul de gât

până când îi sare mărul

până când cuvântul se închide în limbă

şi nu mai vrea să iasă

până când ochiul meu amurg

răsare pe pajiştea inimii tale

lasă-l să pască, îţi spun,

lasă-l să pască

acum e miel, e miel

a stat în mine, Doamne,

şi nu ne-am văzut crescând

doar în iernile grele şi lungi

respiraţia lui caldă

peste privirea mea îngheţată