luni, 6 mai 2013

cântec neterminat















calul popii bate din aripi
apoi eu în faţa icoanei căutând
Dumnezeu care îmi pune un miel în braţe
şi iarăşi eu, care nu ştiu ce să fac cu atâta iubire



Publicat de la

Un comentariu:

  1. ștefan s.6 mai 2013 la 11:45

    un catren minunat.
    felicitari!

    tot ce-i mult strica, produce dezechilibru...
    nici iubirea nu face exceptie...

    mi-a placut ,,gingasia" din versul trei.
    gingasia poate fi cheia existentei umane.
    si nu a spus-o oricine: viitorul omenirii va fi gingasia sau nu va fi deloc! - Pr. D. Staniloaie.

    spor la scris si in toate!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)