Visul în iarnă

M-a atins noaptea pe umăr:

Ca o lună plină era,

M-am scuturat iute

Și ea s-a schimbat în zi.

Am colindat orașul,

Mi-au zâmbit cunoscuți,

Cu subînțeles mi-au dat mâna

Fără să spună vreun cuvânt,

Fără să-mi răspundă la întrebări.

Ei urmăresc cu privirea

Cum strălucesc pantofii mei negri,

Cum alunecă pe ghețuș

Fără să mă clatin, fără să mă țin

De vreo rază de soare,

De vreun colț de poem.

Își amintesc ca-n vis despre mine

Tot ceea ce eu am uitat

Culcându-mi obrazul

Azi-noapte în palma ta.