și
eu râdeam
și
valul se izbea de coasta ta
încă
țipând după facerea mea
ș’apoi
nu ne-am odihnit
împinge
mocănița
să
ardă cărbunele
și
pana scribului
iubirea
e o chestiune de gust, zise pescarul
descurcând
năvodul
pâinea
e frântă de oboseală
așa
se împarte
memento
mori
ce
greu îmi pică asta
apoi
o grădină ne-a prins de mână
și
noi plângeam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu