te prinzi de el și ploaia trece prin tine
ca
o vorbă aruncată din mers
pe
care alunecăm două stații mai încolo
vatmanul
ține un motan în brațe
probabil
că toarce, are ochii în ceață
nu
cobori? ți-am spus că n-ai nici o grijă,
se
uită lumea la noi!
ține
viața de mână
și
acum traversează
a
nins
muști
viața de degetul mic
și
se trezește din spasme amintindu-și
de
dincolo
tu
mă strigi
numele
meu căzut de pe buzele tale
se
rostogolește în zăpadă
azi
ai făcut un Om
fericirea
e gătită de plecare
în
ghete i-am pus ziua de mâine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu