duminică, 1 iunie 2014

In memoriam




se dedică poetului Constantin Virgil Bănescu 

Poetul e în fața noastră și-așteaptă.
Noi ne uităm prin el și ni se pare că vedem ceva,
Ca o lumină deșirată într-un zid de mătase.
Și luăm cuvintele lui și cu bucurie le aruncăm în sus
Și așteptăm. Poetul le strânge între degete,
Împăturește în jurul lor cerul,
Apropie vârful țigării de soare și trage un fum.
Poetul stă în fața noastră și-așteaptă.
Noi ne uităm prin el și ni se pare că vedem ceva,
Ca o lumină deșirată într-un zid de mătase.
Ne căutăm de cer, și nu e același.
Nici noi nu mai suntem aceiași
Când ne salutăm în numele lui la plecare.
Și când ieșim pe ușa îngustă, nu ne vine să credem.
În fața noastră, în prag, poetul așteaptă
Să trecem prin el, unul câte unul, ca prin noi înșine.
Poetul e un început de lume.
Poetul e un sfârșit de lume.
Poetul e lumea neîncepută și nesfârșită,
Lovindu-ne ca o veste de care nu știm
Dacă să ne întristăm sau să ne bucurăm,
Știm doar că în noaptea din noi răsar stele. 

Târgoviște 
30 Mai 2014